Mai exista modele?

Vedem la TV, citim in ziare, auzim la radio…peste tot oameni cu bani, putere si faima. Dar cum ramane cu modelele pentru tinerii de astazi, dar mai ales pentru cei de maine?

Ni se ofera imaginea de salvator al tarii in persoana lui Gigi Becali, un personaj pe cat de extravagant, pe atat de promovat. OK, admiratorii sai infocati [da, exista destui] vor spune ca este demn de toata aprecierea lor noastra, avand in vedere ca a pornit de la 3 oi si a ajuns la a avea propriul partid. De oameni, nu de oi [oare?]. Este presedintele celui mai cunoscut si de succes club de fotbal din tara, pe care l-a folosit fara rusine pentru a-si construi o imagine favorabila. Steaua are rezultate, il vedem si pe dl. Becali la TV,spunand cum a bagat el bani in club si i-a adus unde i-a adus. Steaua n-are rezultate, iat il vedem la TV, plangandu-se ca oamenii invidiosi din fotbal/politica/de pe Marte ii pun lui bete in roate. Eh, dar el…Razboinicul luminii…Revenind. Si-a luat in serios rolul de martiro-salvator, care se duce si sfinteste stadioane, case, masini, smulge fire din barba preotilor sau face temenele la Muntele Athos. El, acest instrument al vointei divine, arunca in stanga si in dreapta cu bani, aratandu-le tuturor cat de darnic si iubitor este, cata umanitate zace sub cojocul de cioban sacoul Armani. O singura pretentie are si omul: sa fie un obiectiv la cel putin 5 m de fapta. Ca daca nu vede lumea….unde mai e farmecul?

Pentru fetele dornice de afirmare, avem la dispozitie si mai multe modele. Variate, de toate marimile, culorile si formele. De la clasica Monica Gabor Columbeanu la iubita noastra Oana Zavoranu. Prima – obisnuita de mica [din liceu, ca sa se inteleaga] sa aibe un comfort minim, asigurat de niste domni binevoitori cu dare de mana, tanara domnita si-a gasit Printul negru calare pe un Rolls Royce alb [sau era invers?], care s-o rasfete, iubeasca si respecte pana la adanci batraneti. Si ca sa nu mai fie lumea rautacioasa, de pe siteul cu rezultatele la BAC aflam ca Monica Gabor este si fata studioasa, si ca sa nu mai spuna lumea ca nu stie sa spuna decat doua lucruri ['Iri' si 'Iriiiii'], sa se uite toata lumea ca a luat 10 la oral la romana. Nu ca nu ne-am fi asteptat la asta. Asa ca Monicuta este un model perfect adaptat dupa cel american-Anna Nicole Smith si al ei magnat nonagenar. Speram [?] sa nu aiba totusi si ea acelasi sfarsit ca blonda playmate.

Cat despre Oana Zavoranu…dar de unde sa incepem? Tupeul si cearta sunt cheia succesului! Cu cat semanam mai mult a mahala, ne batem, ne paruim, aparem mai des la OTV si Dan Diaconescu, cu atat o sa fim mai cool, cu faima mai mare ca a lu’ vecina. Reteta ei e simpla: cearta-te cu mama, cu iubitul, cu producatorii, cu Carcotasii, cu televiziunea, anuleaza o nunta anuntata cu mare tam-tam [pt nestiutori, era cat pe ce sa-l ia pe Gabriel Coveseanu, aka Cove...saracul Pepe, nu stia ce ar fi pierdut!], inscrie-te intr-un partid! Ca doar Oana e fata multitalentata. O asteptam in Parlament, la alegerile din 2999, cand PRM va insemna Partidul Romanilor Mutanti.

Asa ca…mai exista modele demne de urmat in ziua de astazi?

CZ – 25.03

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine intelectului, care se referă la activitatea minţii, la intelect. 2. S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

Fotbal, fete si baieti.

Sub influenta unui post de aici, m-am hotarat sa scriu despre o chestie din ce in ce mai des intalnita: fetele pasionate de fotbal.

Putine? Deloc. Din ce in ce mai multe, mai pasionate, mai dedicate. Totusi, in ciuda unei evidente emancipari fata de anii trecuti, lumea inca se mai uita ciudat la fetele microbiste. Ce este gresit in a fi fata si a-ti placea fotbalul? Poate unii tipi ar spune ca fetele sunt bune doar la cratita si alte alea nu sunt facute pentru a intelege/iubi fotbalul, ca e in firea lor. Ca mama, bunica si strabunica nu stiau ce e ala penalty, offside sau out de poarta. In schimb, fata-microbista de astazi nu stie doar atat, dar iti poate recita echipa care a jucat in derby-ul orasului *** in 1995 la fel de bine precum poate spune 3 catrene eminesciene. Admirabil, da, dar le sunt recunoscute fetelor aceste merite?

Am o prietena despre care pot spune ca este cu adevarat cel mai mare suporter al unei echipe pe care il cunosc. Iubeste Milan-ul, jucatorii, stadionul, cred ca ar iubi fiecare fir de iarba de pe San Siro. Pasiunea ei pentru fotbal i-a socat si inca ii socheaza pe multi. Obsesia pentru cunoasterea istoriei, jucatorilor, performantelor echipelor preferate i-au castigat respectul si admiratia multora. Si totusi, de multe ori vad ca lumea baietii o priveste privesc inca intr-un mod sceptic, parca asteptand sa faca o greseala cat de mica, pentru a spune un ostentativ ‘Eh, e si ea fata…’.

Oare vor fi vreodata fetele acceptate ca egale ale masculilor feroce care beau bere si scuipa seminte pe stadion, chiar daca ele vor bea apa plata cu lamaie si vor manca batoane de slabit?

Cat de tare poti sa taci?

Oare cum pot unii oameni sa tipe din priviri? Da, da, ai citit bine…Tipa, urla, terifiati, nervosi sau entuziasti, oamenii tipa cu ochii.

Si nu doar tipa. Plang, canta, se bucura, exulta sau se rusineaza cu ochii. Niciodata nu vor spune doua buze, un maxilar, o mandibula in miscare atatea cate va spune o privire.

In ochi se afla omul. Ochii nu mint. Dar atunci cand vrei sa tipi, dar stii ca nu trebuie…cat de tare poti sa taci din ochi? Sa-ti ascunzi dezgustul, mila, frustarea intiparite pe irisul intens colorat, pe pupila dilatata este imposibil. Norocul vostru nostru este ca lumea nu mai stie sa citeasca in ochi. Toti vor ghicit in palma, in cafea, bobi, seminte de rinichi de vipera cu aripi de crocodil.

Am uitat sa ne mai uitam unii la altii. Mereu in graba, mereu atenti [?] la aparente, la ce vor, cred, le place sau displace celor din jur, uitam sa  privim persoanele cu care interactionam in ochi. Sa le citim acolo parerile, nedumeririle, obiectiile. Pentru ca atunci canf gura este controlata de creier, ochii sunt independenti de vointe, restrictii, limite. Ochii sunt aproape un instinct. Si fie ca vrem, ca ne place sau nu, ne-am urbanizat atat de tare, incat am uitat sa valorificam ceea ce ne caracterizeaza cu adevarat. O palarie boema, o pereche de ochelari care dau prestanta si gata!-ne-am ascuns si ultima farama de umanitate, de sinceritate netagaduita de jungla inconjuratoare. Oare?