Cat de tare poti sa taci?

Oare cum pot unii oameni sa tipe din priviri? Da, da, ai citit bine…Tipa, urla, terifiati, nervosi sau entuziasti, oamenii tipa cu ochii.

Si nu doar tipa. Plang, canta, se bucura, exulta sau se rusineaza cu ochii. Niciodata nu vor spune doua buze, un maxilar, o mandibula in miscare atatea cate va spune o privire.

In ochi se afla omul. Ochii nu mint. Dar atunci cand vrei sa tipi, dar stii ca nu trebuie…cat de tare poti sa taci din ochi? Sa-ti ascunzi dezgustul, mila, frustarea intiparite pe irisul intens colorat, pe pupila dilatata este imposibil. Norocul vostru nostru este ca lumea nu mai stie sa citeasca in ochi. Toti vor ghicit in palma, in cafea, bobi, seminte de rinichi de vipera cu aripi de crocodil.

Am uitat sa ne mai uitam unii la altii. Mereu in graba, mereu atenti [?] la aparente, la ce vor, cred, le place sau displace celor din jur, uitam sa  privim persoanele cu care interactionam in ochi. Sa le citim acolo parerile, nedumeririle, obiectiile. Pentru ca atunci canf gura este controlata de creier, ochii sunt independenti de vointe, restrictii, limite. Ochii sunt aproape un instinct. Si fie ca vrem, ca ne place sau nu, ne-am urbanizat atat de tare, incat am uitat sa valorificam ceea ce ne caracterizeaza cu adevarat. O palarie boema, o pereche de ochelari care dau prestanta si gata!-ne-am ascuns si ultima farama de umanitate, de sinceritate netagaduita de jungla inconjuratoare. Oare?