Inaintand astazi, cu greu, prin multimea de oameni din zona Piata Romana-Piata Amzei-Parcul Cismigiu, am putut sa observ expansiunea unui fenomen destul de vechi, dar care parca azi mi s-a parut mai strident decat de obicei. Si de aici s-a nascut o intrebare, in mintea mea de muritoare umila…De ce se chinuie lumea din ziua de astazi sa se sluteasca mai mult decat este deja?
Prima care mi-a atras atentia a fost o domnisoara blonda, mignona (aprox. 1.60-1.65 m inaltime), care se afla in fata mea, la trecerea de pietoni de la Romana. Nu am nimic nici cu faptul ca era blonda, cu atat mai putin cu inaltimea. Am ceva cu faptul ca domnisoara fie nu avea oglinda acasa, fie cineva o mintise ca arata bine. Imbracata (?!) cu un petic albastru care ii acoperea abdomenul si partea superior-frontala, in spate lasa se se vada, printre bucatele de material, numeroasele meniuri pe care le savurase la KFC, McDonald’s sau Pizza Hut. Pantalonii albi, dintr-un material indoielnic si cu o croiala mai mult decat defavorabila, o faceau sa arate ca un mic porcusor bicromat. Desigur, pentru a intregi imaginea, nu puteau lipsi incaltarile sclipitoare ['La soare te puteai uita, la picioarele dumneaei, ba'], pe care domnisoara se deplasa cu gratie, calcand cand intr-o strachina, cand intr-alta.
Ca sa nu discriminez, urmatoarele remarci se vor referi la un specimen care poseda cromozomi XY [hmm...dubitabil, dar sa zicem]. Astfel, primul lucru pe care il observai, fie ca erai langa el [ca mine], fie ca erai intr-un avion, in drum spre meleaguri mai putin manelistice, nu puteai sa ratezi stralucirea celor 3 kg de metal pretios de la gat/mana/din urechi. Apoi, tricoul cu deja celebra ‘De Puta Madre-creado en el peor barrio del mundo’ te convingea ca omul nu stie spaniola nici cat sa-l primeasca la capsuni. De sub tricou rasarea, mai mare decat Luceafarul, o forma nedefinita, modelata in 3 straturi, de aceasta data rezultatul vreunui botez, al vreunei nunti, sau al gratarului de 1 mai. Agatati de cureaua pe care se vedea scris cu litere de-o schioapa ‘Dior’, se gaseau ochelarii cenusii, mari cam cat cutia craniana a mamiferului, si ei cu mici pietricele sclipitoare….’Ca daca nu sclipeste, e degeaba’, vorba unui muzicant minoritar de marca. In picioare, incaltaminte sport [da, ati ghicit, aurie] Nike. Doar firma face reputatia, these days…
Din fericire [sau nu], dupa observarea acestor doi indivizi, s-a facut verde la semafor. Mi s-a oferit astfel ocazia de a remarca o alta sub-specie: femeile de +40 ani care cred ca au 20, dar arata de 60. O doamna cu parul tricolor [alb la radacina, castaniu in partea mediana si negru spre varfuri], machiata strident, cu obrajorii ca bujorii, avand o bluza dintr-un fel de plastic reciclat, evident, mulat [a se citi intins] pana la extrem, cu un decolteu adanc, lasa se se vada [in detaliu, probabil pentru ca acei mai carcotasi dintre privitori sa nu se planga de ambiguitate] fiecare centimetru din pieptul dumneaei, care nu beneficia de prezenta unui sutien. Sutien care sa ne fi aparat de visele urate pe care aceia mai ghinionisti dintre noi, care au vazut-o, le vor avea cu siguranta. O fusta ciclame de 50-60 cm completa acest tablou meschin, degradant, al unei femei care in incercarea de a recupera tineretea pierduta, smulgea, in cel mai bun caz, cateva suspine compatimitoare.
Imi mai vin in minte o multime de exemple, dar sunt sigura ca le-ati vazut cu totii in periplul vostru prin orasul/cartierul/blocul in care locuiti…Intrebarea mea este, insa, urmatoarea: de ce oamenii nu pot intelege ca nu tot ce se poarta le si vine bine….si ca, de fapt, nu tot ce se poarta e frumos!?
In acest sens, propun ca Primaria sa sponsorizeze fiecare casa din fiecare oras cu cate o oglinda de 2×2 m, poate astfel vom fi privati de [macar] 1% din aceste exemple de prost-gust in cea mai pura forma. Cine stie…daca n-or avea oamenii bani de oglinda? 
They say...