“Vreau, dar nu pot”

28 06 2007

In urma unor discutii cu niste cunoscuti si a doua posturi citite azi pe alte bloguri (post al lui dece?, post al lui subiectiv) m-a bufnit rasul, gandindu-ma la colegii mei mai mari, mai mici sau de o varsta cu mine si la problemele lor emotionale.

Principalele doua trenduri printre cei aflati la 1-4 ani de majorat este sa fie ori cat mai emo, ori cat mai populari.

Daca esti popular(a), traiesti in lumea ta roz, unde ai doi-trei adoratori, care se grabesc sa-ti imite toate ticurile, sa se imbrace la fel ca tine, sa-ti spuna cat de minunat(a) esti si cum toti vor sa fie ca tine. Nu exista o reteta clara ca sa ajungi popular(a), dar de obicei vorbim despre persoane cu aspect fizic placut, care afiseaza o atitudine usor (sau mai mult) superioara (ca doar nimeni nu mai e ca ei), care au o doza de egoism, ipocrizie si sunt mai dispusi spre compromisuri decat copilul de rand. De ce spun ca trebuie sa fie dispusi sa faca un compromis, doua? Simplu. Ca sa te mentii in top, mai treci cu vederea ca mama te-a invatat ca nu e frumos sa razi de altii, ca trebuie sa-ti respecti colegii si profesorii, chestii de-astea. Contrar imaginii promovate de filmele americane, fata populara nu ajunge cu tocilarul clasei si nici baiatul popular cu fata cuminte si tacuta din ultima banca. Elevii populari au grupul lor, dar de multe ori printre ei gasesti si persoane dispuse sa-si mai dea jos masca afisata cu ostentatie, in spatele careia se gaseste cineva sociabil, cu defecte si calitati, ca toata lumea. Daca nu, nu-i nimic, ei tot au adoratorii lor.

Legatura cu postul lui dece? ? Pai aceasta prima categorie, ‘popularii’, daca sunt ‘detronati’ trebuie sa atraga atentia cumva. Mai o lacrima, mai o amenintare, ei ar vrea, dar nu pot. Ce nu pot? Sa se arunce de la geam/in fata unei masini. Asa ca iau 2-3 pastile de distonocalm, tragedie in familie, daca au noroc apar si la Tv si isi reiau locul printre cei mai admirati/invidiati oameni din liceu. Legatura cu postul lui subiectiv? ‘Popularii’ au un plus, stiu sa interactioneze, nu pot fi cunoscuti daca stau inchisi in clase sau daca, o data ajunsi acasa, se logheaza pe serverele arhi-pline de WoW sau CS. Totusi, ei nu gusta copilaria. Sunt mult prea preocupati de parerile celorlalti despre ei ca sa-si mai exploateze cea mai frumoasa perioada a vietii.

A doua categorie, copiii emo, tanjesc dupa atentia acordata popularilor, dar nu fac nimic pentru a o obtine. Se limiteaza fericiti deprimati la a sta intr-un colt, cu parul lor vopsit negru acoperindu-le ochii, taiandu-si cu model venele. Ma rog, si ei vor dar nu pot. Normal ca, teribilisti cum sunt majotitatea, nici prin gand nu le trece sa se sinucida, dar cum altfel ar putea fi primiti in grupuletul lor de emo-kids, daca nu au niste liniute facute cu o lama tocita pe incheieturi? De ce zic asta? Hmm…pai…poate pentru ca daca ei chiar ar vrea sa se sinucida, s-ar taia in lungul venelor, nu de-a latul? Eh, ma rog, greu si cu anatomia asta. Revenind. Isi iau haine in dungulite, isi mai fac 2-3 insigne pe care si le agata mandri de ghiozdan, isi pun pe mess un avatar rebel, in care intreaba ce are lumea cu ei, ce daca sunt emo? si gata. Ah, ba nu. Aici mai e ceva de baza. Esti emo, asculti muzica specifica. Popularii mai variaza, de la rap la un pop, dance, de-astea…mai si un rock usurel. Emo…muzica trista, in care solistul (care se vrea la fel de emo) spune despre cum e lumea de rea si cat e el de deprimat si cum nimeni nu-l iubeste si o sa-si taie venele. Cand? Cum cand? Eee…zilele astea, da’ nu acum, ca mai are de vandut cateva milioane de albume, exploatand adolescentii emo-lai. “Prost sa fii, emo s-o arzi ari”, cum ar spune un prieten. Ce sa ari? Incheietura, maica.

p.s.: ca tot veni vorba, acum vreo luna m-a intrebat bunica mea ce sunt aia emo. I-am zis ca-s unii cu bretonul pana la gat, care-si taie venele in grup. A ramas un pic socata, dar n-a mai zis nimic.

Sa facem si pentru emo (ca doar nu discriminam si nici anti-semiti, ca Ariel, nu suntem) legaturile cu de ce? si subiectiv. Well, emo kids are all about depression and suicide! Exact tipologia descrisa de de ce?. In ceea ce priveste gradul lor de comunicativitate, e cam zero. Isi plang de mila, stau inchisi in casa, ascultand muzica lor emo. Baietii agata fete dragute, dispuse sa-i ajute sa-si depaseasca traumele emotionale, fetele…eh, ele sunt rebele si nu au nevoie de cineva care sa le faca sa sufere si mai mult. Oricum, ele sunt vesnic neimplinite si parasite de soarta. Putinii emo reali vor juca, probabil, CS, dorind sa omoare (macar in lumea virtuala) pe cineva. Anyway, nici ei n-au copilarie, ca-s prea deprimati sa remarce ca oricum nimanui nu-i pasa, oricat X si 0 ar juca pe frumoasele lor manute.

Acestea fiind zise, promit ca voi trata intr-un post viitor o alta categorie de mare perspectiva si cu din ce in ce mai multi membri: gamerii, sau ‘nu sunt obsedat de jocuri, doar as face orice ca sa ajung la level 70’.


Actions

Information

14 responses

28 06 2007
dan

ah, inca nu ai ajuns la postul cu emo? Sa-i vezi acolo 1000+ comentarii… la doua posturi (impreuna) gen http://deceblog.net/2006/11/emo-blog sau http://deceblog.net/2007/02/atitudinea-emoπŸ˜€

28 06 2007
regrete

Doamne! :)) Hmm, poate ar trebui sa fac o precizare: n-am nimic nici cu emo-kids, nici cu elevii populari. Am prieteni din ambele categorii. Ma enerveaza doar wannabe-ii si ipocrizia lor.πŸ™‚

30 06 2007
cristina

I LOVE YOU…i can`t say more…i`ve tryed but i can`t…you read my thoughts

30 06 2007
Janie

“taiandu-si cu model venele” asta imi aminteste de clasa a 8-a, cand o colega si-a zgariat pe incheietura mainii hartograma (sau cum naiba se numeste semnul ala de lovemetal) si astepta sa moara :))

1 07 2007
regrete

Ms CristinaπŸ™‚
Janie: Ce dragut

5 07 2007
adrianaa

Shit! Sunt populara. :))

Cam am defectul de a avea o atitudine usor superioara cateodata si cam fac misto de unii colegi, pentru ca chiar mi se pare ca merita asta. Vorbesc nu de colegii care nu stiu, poarta ochelari si-s marginalizati din cauza asta (intelegi la ce ma refer, sunt marginalizati din cauza unui defect) ci la genul de colegi cu care incerci sa fii friendly si realizezi de ce sunt marginalizati: fiindca sunt teribil de enervanti! Catre profi am totusi respect, da’ parca nu chiar fata de toti, ca unii sunt … speciali. Partea cu atitudinea usor superioara insa nu e prea usor de remediat, cred ca ma complac in asta de multe ori. Insa si daca imi este cineva simpatic, o sa sar la gatul cui se ia de el/ea.πŸ™‚

Ca sa inchei un comentariu extrem de lung: nu cred ca e rau deloc sa fii populara, cel putin in definita mea, care inseamna ca te place multa lume, atata timp cat placi si tu inapoi pe aia, nu-s doar admiratori, e perfect ok.πŸ™‚

6 07 2007
Lieserl

Interesant mod de a descrie copiii emo, dar ce zici de cei care spun “sunt emo, viata e dura” si ei de fapt au cateva poze pe celebrul hai-cinci in diverse ipostaze emo, dar ei de fapt sunt persoane vesele carora daca le-ai spune ca cineva si-a taiat venele ti-ar raspunde ca “a innebunit” ?πŸ™‚ Emo a devenit un “trend atat de popular” incat multi “e-muisti” au si uitat ce inseamna sa fii emo.πŸ™‚

7 07 2007
regrete

Adriana: E ok sa te placa multa lume, n-am zis ca n-ar fi asa. Adica si eu am looots of friends, dar noi suntem populare in another way. De fapt, populare in adevaratul sens al cuvantului. Eu spuneam de popularii aia pe care-i vezi in second-hand-teen-american-movies, care sunt copiati in prostie la noi.
Lieserl: Ah, pai majoritatea emo-lailor contemporani nici n-au stiut vreodata ce inseamna sa fii emo :-j

11 07 2007
Teleapatic

In fond, toata problema asta cu “trendurile” se datoreaza unor oameni lipsiti de profunzime, care incearca cu disperare sa afiseze o personalitate falsa, artificiala, pe care o copiaza de unde pot: reviste, televizor, internet, anturaj. Personal, n-am nimic cu “emo-people”, dar in ultima vreme au aparut cam multi emo-kizi care isi lasa parul lung pana peste ochi si isi deseneaza floricele cu briceagul pe la incheieturi doar pentru a se incadra si ei intr-un curent despre care au auzit ca e la moda.
Cat despre populari, n-ai ce sa le faci, exista peste tot, majoritatea sunt copii de bani gata care n-au primit acasa educatia de care aveau nevoie. Genul de pusti care primeste cadou la 18 ani un suv de 50000 de dolari…you know…ii intalnim peste tot. Sunt cat se poate de necesari, orice gloata usor influentabila are nevoie de un “leader of the pack”, e cat se poate de firesc.
Tot ce putem face noi, ceilalti, care stim cat de cat cine suntem si n-avem nevoie de o gloata de trepadusi sau o crestatura “trendy” pe mana, nu ne ramane decat sa-i lasam in ignoranta lor. Cand or sa creasca vor avea un soc, pentru ca toate calitatile pe care ei le pretuiesc acum nu inseamna nimic in lumea reala.

13 07 2007
regrete

F. bine zisπŸ™‚

13 07 2008
bla bla

oaaau dar vad ca emo-chizii au devenit mai la moda decat Elodia din ce ziceti voi aici…dar eu nu ma leg de ei, sa-si traiasca deprimati viata lor in continuare. Eu ma leg de copiii populari. “dar de multe ori printre ei gasesti si persoane dispuse sa-si mai dea jos masca afisata cu ostentatie, in spatele careia se gaseste cineva sociabil, cu defecte si calitati, ca toata lumea”. Gresit. Nu stiu de unde vii tu, dar se vede ca esti o persoana educata. Eu am facut scoala intr-un cartier nu foarte bine vazut si crede-ma ca acolo sa fii popular inseamna sa fumezi cat mai mult si sa le faci viata groaznica celor care chiar isi doresc sa invete. Popularii nu mai sunt ce-au fost-persoane haioase, de treaba, pe care toata lumea le iubeste si cu care toti vor sa fie prieteni. “Popularii” sunt detestati acum de toata lumea…….

13 07 2008
regrete

Eu am facut scoala generala in Berceni. In clasele 1-8 nu cred ca se poate vorbi, oricum, de ‘populari’. Eu ma refeream in post-ul asta la oamenii din licee. Si in toate liceele exista tipul asta de populari, care sunt ‘idolii’ multora.

7 08 2008
ceasuri

Prostii adolescentine, la un moment dat toti se trezesc se scutura de copilarie si isi iau viata in piept si sa te tii atunci distractie cand dau peste adevaratele probleme.

23 02 2010
George

sinuciderea nu este o solutie, este si o contradictie in termeni. daca intri pe aici si citesti aceste randuri, si iti trec prin cap astfel de ganduri negre, am alternativa la ceea ce consideri tu solutie. repet: sinuciderea nu e solutia. scrie-mi. vei fi surprins sa auzi si altceva. te astept. alter_solution@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: