Pur si simplu: Muse.

7 10 2007

N-am mai scris nimic de peste o luna, in principal din cauza ca am fost plecata [prima jumatate a lui septembrie], total absorbita de scoala, noutati, socializare [de pe 17 septembrie pana in prezent] sau pur si simplu nu aveam chef sa scriu.

Ziua de ieri, insa, merita cam 1000 posturi. De ce? Simplu: Muse.

Pana in urma cu vreo 2-3 luni, trebuie sa marturisesc, nu ascultasem foarte multe melodii ale lor, iar alea 2-3 erau de pe cel mai recent album, Black Holes and Revelations. Mi-au placut, dar nu eram cel mai mare fan. Pe 17 august am citit in Compact ca Muse vine in Romania pe 6 Octombrie, pretul biletelor fiind de 45 lei sau 65 lei, in functie de pozitia pe gazonul Stadionului ‘Arcul de Triumf’. Mi-am zis ca nu am ce pierde, am dat repede doua SMS-uri celor doi colegi ai mei care stiam ca asculta Muse si i-am provocat la o intalnire la respectivul eveniment. Asa se face ca am ajuns, fortata de ei [thanks guys] sa-mi iau bilet de 65 lei, desi ma gandeam ca sunt o gramada de bani si ca poate nu o sa merite. Anyway…Nu aveam de gand sa merg la concert stiind doar cateva melodii, asa ca mi-am luat discografia [din magazin, desigur] si cateva concerte, pentru ca imi ajunsesera la urechi vorbe cum ca Muse ar fi absolut geniali live. Concertele de la Glastonbury, de pe Wembley si cel de la Reading Festival au fost revelatoare [fara black holes], ca atare de vreo 3 saptamani Muse au un loc stabil in playlist-ul meu.

In sfarsit, a venit si ziua concertului. Am facut pariuri…Cu ce o sa inceapa [am avut dreptate, desigur], cu ce o sa termine [n-am mai nimerit-o], daca o sa cante si melodia X, melodia Y, etc. La 19.10-19.15 a inceput recitalul Brett Anderson [ex-Suede], din deschidere. A fost mai bine decat ma asteptam, mi-a placut ca a zis de mai multe ori ‘Multumesc’ [mi se pare mie o chestie de respect/respectat sa invete sa spuna asta in limba tarii in care canta]. Intre recital si Muse au pus warm-up music, lumea a dat din cap pe Ac/Dc-Back in Black [:X], dar si pe The White Stripes [trebuie sa recunosc ca nu-mi aduc aminte alte trupe ale caror melodii le-au pus].

Si, la ora 21.00, a venit momentul. Matthew Bellamy a aparut pe scena, imbracat cu un tricou cu capete de extraterestru [prietenii stiu de ce :))] si a inceput, desigur, Knights of Cydonia. Toata lumea a tipat, a sarit, a cantat, s-a agitat. Eu am asteptat cel mai mult Supermassive Black Hole si parca am simtit ca explodez cand am auzit primele acorduri [brilliant.]. O atmosfera superba si la Feeling Good, cand chiar toata lumea canta si s-a auzit minunat. Despre Starlight…ce sa mai spun? Toata lumea batea din palme, unii se mai incurcau, dar nimeni nu tacea. La Sing for Absolution a fost ceva special, o atmosfera impusa de melodie, de fapt. Hysteria a fost un alt highlight al serii pentru mine, ca si Map of the Problematique sau Time is running out. In sfarsit, a venit si bis-ul. Eram putin dezamagita ca nu cantasera Stockholm Syndrome si mai ales Plug in baby, dar inca mai speram sa se intample. Si s-a intamplat! Penultima melodie a fost Plug in baby, iar ultima Stockholm si totul a fost exact asa cum trebuia sa fie.

Ne-au multumit, ne-au spus ca am fost minunati si ca ne vom mai vedea. Nu stiu cat de minunati am fost, dar si eu sper, din tot sufletul, ca ii voi mai vedea. Pentru ca merita.

P.S.: daca stie cineva ordinea exacta in care au cantat melodiile, poate imi lasa si mie lista intr-un comment, please.

Advertisements




Bruce Dickinson in Romania!!!

2 08 2007

Bruce Dickinson, solistul celor de la Iron Maiden va veni in Romania pentru mitingul aviatic de la Constanta, de pe 25-26 august. Pentru cei care nu stiu, Bruce detine o licenta de pilot profesionist si va pilota de la Bucuresti pana pe aeroportul din Constanta un avion AN2. Bruce va comenta competitia aeriana, Aero Grand Prix Constanta Challenge 2007.

Ma rog, ideea e ca…VINE BRUCE DICKINSON IN ROMANIA!!!





‘Binecuvantata fie masina aceasta’

15 07 2007

Mkay. Week-end-ul asta am iesit [finally] din Bucuresti, pentru o gura de aer de munte. Am mers cu mama si tata la Cheia. Cei 2 km de ‘sosea’, care aratau ca dupa un bombardament, pe care a trebuit sa-i parcurgem au meritat, totusi. Daca inca nu ati fost sus, la Muntele Rosu, go! Privelistea e superba, manelistii sunt putini, cazarea e ieftina si mancarea buna.

Oricum, nu despre asta voiam sa povestesc, ci despre cele doua manastiri pe care le-am vizitat. Prima, Manastirea Suzana. Arata dragut, not one of my favs, dar sa zicem ca peisajul facea 70% din farmecul locului. Cand am plecat de acasa nu stiam ca o sa mergem si la manastiri, asa ca mi-am luat unul dintre tricourile mele cu Iron Maiden [bine, si daca as fi stiut, probabil tot pe ala l-as fi luat]. Am intrat, frumos, in manastire, totul ok ,pana cand au dat cu ochii de mine doua ‘credincioase’. Imbrobodite cu batice groase, purtand fuste lungi si bluze cu maneca luuunga, s-au holbat cu ura la mine, tot timpul. Adica…EVERY FREAKING MNUTE! La un moment dat, m-am oprit chiar in fata intrarii in biserica manastirii, ca sa fac o poza. Chiar atunci iesea o maicuta, care cand m-a vazut s-a impiedicat si a cazut. M-am repezit sa o ajut sa se ridice, faza in care cele doua femei [de mai sus] se reped si ele, dar sa-mi dea peste maini! Oooook, credincioaselor, cineva a lipsit de la orele in care se predau chestiile cu ‘iubeste-ti aproapele’ si ‘nu judeca tu pe ceilalti’. A doua manastire. Manastirea Cheia. De data asta, calugari. Nici nu apuc sa ma apropii de poarta, ca raman ‘masca’. Doi calugari sfinteau de zor…masini. Pe langa faptul ca eu credeam ca asta se intampla doar la o singura manastire [Sambata, cea care-mi displace cel mai mult; loc de facut bani, oameni care n-au nicio legatura cu religia], am fost socata sa aud parti din ritual. Oribil. Ca sa puna capac intrgii scene, unul dintre soferii masinilor a intrebat, apoteotic: ‘Parinte, dar haine, incaltaminte, de-astea…sfintiti?’ :)) Nu stiu ce i s-a raspuns, deja eram mult prea socata.

P.S.: nu sunt persoana cea mai credincioasa din lume, nu-mi place sa merg la biserica, am o parere generala proasta despre preoti, cred intr-un dumnezeu al meu, pe care nu simt nevoia sa ma duc sa-l ador intr-un anume loc.

P.P.S.:poze de la munte  →

MUNTELE ROSU

Cheia

camp





New 7 wonders

8 07 2007

Au fost votate, de catre oameni din toata lumea, cele 7 noi minuni ale lumii:

Marele Zid Chinezesc

Petra (Iordania) 

Statuia lui Iisus (Rio de Janeiro)

Machu Picchu (Peru)

Chichen Itza (Mexic)

Colosseum (Roma)

Taj Mahal (India)

Maine o sa scriu si ce am votat eu si de ce si ce parere am de alegerile astea si mai ales de ce au fluierat cei din public la prezentarea uneia dintre candidate.

Deci :

-lumea a fluierat la prezentarea candidaturii Statuii Libertatii. De ce? Poate au simtit un fel de politizare, o nevoie a organizatorilor de a introduce SUA in absolut orice actiune culturala de nivel international. Sau poate pur si simplu nu le-a placut oamenilor statuia.

-eu am votat cinci din cele sapte de mai sus, punand Angkor in loc de Statuia lui Iisus si castelul Neuschwanstein in loc de Colosseum. Bine, chiar nu ma deranjeaza ca au ales Colosseum-ul, doar e in Italia [:X]. Anyway, problema mea era urmatoarea: de ce au ajuns sa fie nominalizate Opera din Sydney, Statuia lui Iisus, Statuia Libertatii, Turnul Eiffel? Adica mie nu mi se pare [si repet, e doar parerea mea, nu caut sa fiu aprobata de nimeni] ca ar putea fi incadrate in categoria minuni

 Festivitatea de la Lisabona, in cadrul careia au fost anuntate cele 7 minuni a fost destul de bine organizata, a putut fi urmarita online, ceea ce a fost un plus, din punctul meu de vedere. Mi-au placut Sir Ben Kingsley si Hilary Swank, au fost carismatici si au stiut sa iasa cu bine din situatii delicate, cum ar fi intarzieri ale invitatilor. Pe langa lasere, balrini si tot felul de efecte speciale, spectatorii au asistat si la un mini-recital Jennifer Lopez, care arata bine, se misca bine si canta ok. Imediat dupa ce ea a terminat, au fost anuntate castigatoarele, in ordinea in care le-am scris si eu mai sus. Un moment care m-a impesionat enorm a fost cel in care, la anuntarea celei de-a 4-a, Machu Pichu, impreuna cu ambasadorul Peru-lui la Lisabona a venit pe scena si primarul din Machu Pichu. Un om simplu, imbracat in haine traditionale inca, care mai avea putin si plangea. A luat in brate pe toata lumea si se putea citi in ochii lui cat de mandru, de fericit era.

Cam asta a fost, inca imi pare rau ca totusi nu au pus si Angkor-ul printre astea 7, dar…





Cat de gay este PREA gay?

1 07 2007

Da, din nou un post despre haine, Bucuresti si stupoare.  Si gay-ness.

 Aflandu-ma prin oras, in zona Piata Unirii, zilele trecute, privirile mi-au fost iremediabil atrase de catre un grup de…oameni. Si fete, si baieti. Primul cuvant care mi-a venit in minte? ‘GAY!’ Nu, nu homosexuali sau lesbiene, spre propria-mi surprindere, ci gay adica fericiti. Ma rog, cat or fi fost oamenii de fericiti nu pot sti decat sufletelele lor, dar aparentele sigur asta indicau. Ras zgomotos, gesturi largi si cel mai traumatizant: haine in cele mai stridente culori pe care le-am vazut vreodata. Ok, stridente-stridente…dar mai erau si in combinatii, cu buline, cu dungi, cu imprimeuri florale…’si cate si mai cate’. Ok, stiu ca am facut un fel de ‘manifest’ al dezaprobarii mele fata de depresivitatea copiilor emo, dar nici cu extrema cealalta nu-s de acord. Pana una, alta, extremele nu-s bune, de orice fel ar fi ele. Anyway. Erau acesti oameni…fara nicio grija in lume. Tipau, sareau, se invarteau. M-am apropiat de ei inainte sa traversez strada [remarc acum ca semaforul si trecerile de pietoni pot fi locuri revelatoare, nu gluma!] si…un val de vapori de alcool pluteau in jurul grupuletului gay. Ehe, n-or mai fi gasit fericire in rate, ca Vama, asa ca au luat si ei fericire in inghitituri. Mici, ca avem timp.





Daily horror. Five o’ clock.

6 04 2007

Astazi, dupa muuult timp, am deschis televizorul inainte de ora 22.00. Nu stiu exact ce m-a determinat sa fac asta, dar stiu ca nu o voi mai face prea curand. Trec rapid peste hiper-obositoarele fete cu ‘Sunati!!! Am bani pentru dumneavoastra!’, care te implora sa le apelezi ca sa le spui ca ai gasit cuvantul pe care ele vor sa-l auda cu atata disperare, ca ai crede ca este biletul lor spre Viata Vesnica. Trec si peste teleshopping, telenovele si alte chestii destinate femeilor fara ocupatie, bunicilor si copiilor sub 12 ani. Urmeaza, desigur, reluari ale unor filme de mana a 5-a, cu actori obscuri si actiune fara sens. Oare cine o stabili programul televiziunilor? Cine le recomanda ce filme sa dea si cand? Sper ca nu e si platit/a pentru asta. As prefera, pe cuvant, sa vad de 100 de ori un film bun, decat sa mai vad pentru a nu stiu cata oara niste filme fara sens, fara idei, chiar si fara o poanta buna, la o adica [asta in cazul celor care se vor comedii].

In final, ajung la fatidica ora 17.00. Stirile de la ora 5, de care toata lumea se minuneaza. ‘Hai ca nu au cum sa fie chiar asa de rele…Sunt doar stiri’, imi spun, optimista. Prima, despre uciderea unei fetite, sau moartea ei, inca nu am/au inteles.  Urmeaza un viol, o bataie, un accident cu multe victime si cateva stiri despre nunta lui Ion Ion Tiriac cu Maria Marinescu. Despre stirile din sport…Nici nu stiu de unde sa incep! Stim cu totii ca stirile din sport sunt, in cel mai bun caz, stiri fotbalistice. Dar de obicei sunt stiri (barfe) despre mondenitati, cine cu cine, unde, cum, cand, despre ultima prietena a lui Zicu, ultimul tatuaj al lui Mutu, ultima declaratie beligeranta a lui Gigi Becali, cu un bonus care consta fie in slideshow-uri cu poze cu femei semi-nude, sau [in editiile ‘sarace’] doar in imagini cu decolteul prezentatoarei.

Concluzia? Mai bine ies in Herastrau, sau termin de citit Sonata Kreutzer sau scriu in blog, ca sa stie si altii, sa nu faca greseala mea…

Read the rest of this entry »





Despre sindromul ‘Sacosica’.

5 04 2007

Vad lucrul asta de cand ma stiu. Si tot de-atunci incerc sa-l inteleg, sa inteleg de ce aleg oamenii romanii sa faca acest lucru. Este vorba, dupa cum spune si titlul, despre ‘Sacosele’. A.k.a. ‘O mica atentie’, ‘Ceva, acolo..’, sau alte nume conspirative. Se duce lumea la doctor, nu se poate sa nu ia macar acolo, o punga de cafea, un pachet de tigari, ceva. De ce? Nimeni nu stie. Cred ca am intrebat pe toata lumea, de la bunici, parinti, matusi, unchi, veri, vecini si alte specimene, care este rostul in a duce aceste mici cadouri, sau cum naiba vreti sa le spuneti. Am primit raspunsuri care de care mai bizare, dar care caracterizeaza atat de bine spiritul romanesc…’Ca asa trebuie’, ‘ca asa se face’, ‘ca asa e frumos’ si desigur…’ca sa-ti/mi dea si mie medicamente bune’. Adica…sa stimulam un om ca sa-si faca treaba? Sa-si indeplineasca in mod corect atributiile, sa faca meseria pentru care s-a pregatit, pentru care primeste bani? Asta nu o s-o inteleg niciodata. Tin minte ca inca din clasa I am vazut tipul acela de mame, care vin o data cu copiii lor la scoala si ii aduc cate ‘o atentie’ doamnei invatatoare/profesoare, ca sa ii mai dea si lu’ ala micu un 10, sa-i mai ierte o prostie…ca el, in adancul sufletului, e copil bun.

Da, pot vedea un scop [nu zic ca e bine, pur si simplu inteleg] in a da mita ca sa-ti dea mai repede buletinul, ca sa nu-ti dea amenda dl politist, ca sa treaca dl de la Garda Financiara cu vederea ca nu ti-ai platit cine stie ce impozite. Pe ei ii motivezi sa nu-si faca datoria. Dar sa duci cadouri si sa te prosternezi in fata unor oameni, doar ca ei sa-si faca meseria…Pentru mine e de neinteles. Si tocmai tipul asta de mentalitate, care se preia din generatie in generatie, ma face sa cred ca viitorul nu suna foarte bine. Spiritul de turma, in care se aplica motto-ul ‘Asa au facut si bunica, si mama si deci asa fac si eu’, in care dispare ratiunea personala, acesta este un element caracteristic natiunii noastre mult-iubite. Si e trist sa vedem ca desi in aparenta evoluam, in esenta ramanem mereu aceiasi. Mereu…cu sacosica in mana, indreptandu-ne grabiti spre domnul doctor, spre doamna invatatoare, spre oricine pare dispus sa primeasca un cadou pentru nimic.