Da, din nou un post despre haine, Bucuresti si stupoare. Si gay-ness.
Aflandu-ma prin oras, in zona Piata Unirii, zilele trecute, privirile mi-au fost iremediabil atrase de catre un grup de…oameni. Si fete, si baieti. Primul cuvant care mi-a venit in minte? ‘GAY!’ Nu, nu homosexuali sau lesbiene, spre propria-mi surprindere, ci gay adica fericiti. Ma rog, cat or fi fost oamenii de fericiti nu pot sti decat sufletelele lor, dar aparentele sigur asta indicau. Ras zgomotos, gesturi largi si cel mai traumatizant: haine in cele mai stridente culori pe care le-am vazut vreodata. Ok, stridente-stridente…dar mai erau si in combinatii, cu buline, cu dungi, cu imprimeuri florale…’si cate si mai cate’. Ok, stiu ca am facut un fel de ‘manifest’ al dezaprobarii mele fata de depresivitatea copiilor emo, dar nici cu extrema cealalta nu-s de acord. Pana una, alta, extremele nu-s bune, de orice fel ar fi ele. Anyway. Erau acesti oameni…fara nicio grija in lume. Tipau, sareau, se invarteau. M-am apropiat de ei inainte sa traversez strada [remarc acum ca semaforul si trecerile de pietoni pot fi locuri revelatoare, nu gluma!] si…un val de vapori de alcool pluteau in jurul grupuletului gay. Ehe, n-or mai fi gasit fericire in rate, ca Vama, asa ca au luat si ei fericire in inghitituri. Mici, ca avem timp.
Nimic. 
Un val pornit din tine m-a înghesuit fără nicio jenă – asta e clar. Eu în serios te-am luat şi multe întrebări mă chinuesc, mai ales noaptea, de atunci : să-ţi fac ceva sau să te păstrez pentru cealaltă viaţă!? Asta pentru că nu vreau să te descopăr că ai părţi anatomice la fel ca toate. Nu vreau să te pierd, avându-te exact ca ăla. Ştiu, toate vor deveni degradante dacă voi trece dincolo, însă, de pe-aici, şi acum. Aşa, accept ca Dumnezeul meu să fie femeie, adică imperfect. Pentru : numai într-un dumnezeu-femeie te poţi pierde cu totul. Şi eu asta vreau : să scap. Numai aşa poţi deveni una cu pierderea. Adică : Posezi ceva numai dacă renunţi la el. Că, o dată ce-l ai, next step nu poate fi decât pierderea. La ceva ce nu-l ai nu poţi decât renunţa, avându-l. Şi mă tot joc în minte cu tine, aşa, şi-mi place – uite-mă cum am ajuns! Dar valul de la tine nu m-a răsturnat (poate că tu asta-ţi doreai : să-mi fii deasupra), rezist exact ca un falus de catarg al unei corăbii greceşti rătăcită pe o mare a dorinţelor nemanifeste. A trebuit să-mi pătrundă în carne asumându-mi Legea ca să realizez că motivul pentru care mă mai păstrez încă viril şi drept se datoreşte adevărului că valul de la tine este, în fapt, o libaţie : buzele tale l-au atins în mod acosmic. Şi-s ud pe tot corpul de tine – hoaţo, de ce mă chemi aşa şi nu-mi trimiţi un email!? Ţi-e teamă că numai avându-mă mă poţi pierde? Dacă da, decretez : încă de pe-acum mi-e dor de tine!
Cezar Pricop e spam 🙂
Cezar Pricop e anti-gay! :)) (adica sad.) Now, now, that’s not nice!